Despre meserii

Ana Berar

Ultimele două săptămâni au fost speciale pentru copiii care au absolvit liceul sau clasa a opta. Sunt momente emoționante pentru ei, dar poate și mai mult pentru părinții lor. Se încheie un ciclu început cu patru ani în urmă și dintr-o dată te trezești întrebându-te când au trecut anii ăștia?
Sărbătoarea lor o preluăm, oarecumva, cu toți. Pentru că orașul capătă o lumină specială, venită poate de la buchetele de flori, de la vânzoleala din jurul școlilor sau poate de la emoțiile înlănțuite ale absolvenților și ale familiilor lor.
Festivitățile trec, trec și banchetele și apoi urmează examenele. De admitere la liceu, de bacalaureat, poate facultate. Mă întreb cum își mai aleg tinerii de azi calea pe care să o urmeze. Cine îi ajută să aleagă? În ce măsură pot părinții să le sugereze încotro să îți îndrepte pașii? Oare câți dintre ei vor să ajungă programatori? O meserie pe super trend, mereu de viitor, bine plătită, cu perspective frumoase. Și câți vor sa devină polițiști? Altă meserie bună, sigură, care vine la pachet cu niște avantaje de necontestat, precum și cu fascinația uniformei. Dar oare vrea careva dintre copii ăștia să devină sudor? Sau instalator? Sau zidar? Sau șofer de camion? Sunt meserii care, deși nu au anvergura unui să zicem avocat, sunt extraordinar de căutate și foarte bine plătite. Sau mai vrea cineva să devină fermier? Sau chelner? Sau bonă?
Nu știu ce vise au absolvenții generației acestea. Nici părinții lor nu știu ce visează pentru copiii lor. Însă cred că, în lumea de azi, un criteriu pentru a-ți alege drumul în viață ar trebui să fie cât e de mare nevoie de meseria mea și unde pot să o practic. Lumea s-a deschis în fața noastră, iar pandemia ne-a învățat că sunt joburi unde nu mai suntem legați de un birou sau de un loc anume. Așa cum ultimii zece-cinsprezece ani ne-au învățat ca există meserii pe care le poți face la fel de bine și în alte țări. Că practic, dacă ești instalator (revin la mitul instalatorului, pentru că atunci cand avem nevoie de el suntem, de obicei, foarte disperați) poți lucra oriunde vrei tu, în România sau în lume, pe bani foarte frumoși.
Nu știu cât de mult consiliază școala copiii legat de alegerile pe care să le facă pentru viitorul lor. Am o vagă impresie că e doar o chestie formală, care trebuie, ca multe altele, bifată. Nu știu cât de realiști sunt părinții legat de aspirațiile și posibilitățile copiilor lor. Nu știu unde mai poți învăța de-adevăratelea o meserie în ziua de azi. Știu doar că e o criză cumplită de oameni cu adevărat buni în construcții și toate domeniile adiacente, că veșnic se caută șoferi, asistente medicale, chelneri. Dar cred că important e să îți placă ce faci și să te străduiești ca, acolo unde ești, să îți faci treaba bine. Iar dacă nu esti mulțimit, să nu iți fie frică să încerci altceva.